Ads 468x60px

duminică, 3 aprilie 2016

CEEA CE DOCTORII NU SPUN


Technology serving medicine Stock Images


     CEEA CE  DOCTORII  NU SPUN             DESPRE ....  
  
          
             Pap-test – prezinta multe false “negative”
             Amniocenteza -  periculoasa pentru copil
             Cancerul de prostata – nu e asa grav cum este prezentat
     
        
       Pap Testul
    
     Poarta numele doctorului Papanicolaou, care l-a utilizat pentru prima data si l-a difuzat apoi.    In 1941 el publica un studiu ce demonstra ca existenta celulelor canceroase la nivelul colului uterin putea fi diagnosticata analizand celulele vaginului.  Acest test simplu si nedureros implica prelevarea unei probe de tesut din vagin ce este apoi trimisa la un laborator pentru a fi analizata. (….)  
 Dar acest test functioneaza cu adevarat ?  Problema e ca nu exista nici o proba convingatoare ca acest test functioneza cu adevarat .  Profesorul  James McCormick  - Departamentul de Sanatate Publica de la “Trinity College” din Dublin , un expert privind testul Pap , spune :“ Nu exista nici o proba concreta ca aceste teste sa aduca un beneficiu si efectiv pot face mai mult rau decat bine"
   Cancerul de col uterin nu este acel “killer” de masa cum adesea este prezentat.  Cu toate ca aproximativ  2000 de femei mor din cauza acestui tip de cancer in fiecare an in Regatul Unit , ele reprezinta o sesime din numarul de femei ce se imbolnavesc de cancer la san. Un amplu studiu oficial conferma ca testul Pap nu da nici un rezultat , tinand cont ca taxa de mortalitate la acest tip de cancer nu a variat pe parcursul a doua decenii, in pofida faptului ca s-a aplicat un program de prevenire universal.  Mii de femei sunt supuse la inutile tratamente , ca urmare a unor rezultate in mod  fals “pozitive” , riscand sa ramana sterile sau sa sufere alte teribile efecte colaterale.  

Pe timpul fiecarei campanii de mare amploare in zona Bristol, 15.000 de femei au fost informate ca exista riscul sa faca un cancer la colon si mai mult de 5.500 au fost examinate si supuse unei terapii ca urmare a relevarii unor usoare anomalii ce nu s-ar fi transformat nicidecum  in cancer. Practic, o femeie din 15 rezulta anormala la acest test si nivelul de rezultate eronate pozitive demonstreaza cum determina stresul inutil la femeile sanatoase.  Un studiu din 1988 indica cum aproape jumatate din cazurile de anomalii rezultate la Pap test se rezolvau de la sine in decurs de 2 ani.  Un alt studiu canadez recent demonstreaza ca o simpla inflamare a colului uterin poate  rezulta la un Pap test ca o “anomalie” .  Se poate deci concluziona ca Pap-testul  este atat de putin  de incredere , incat il putem considera practic ,inutil.  Un alt studiu arata cum  un procent intre 7 si 60 % de rezultate negative erau eronate.                                   

Amniocenteza

 Este testul preferat pentru individuare sindromul Down si pentru alte anomalii genetice. Procedura consta in a extrage, cu ajutorul unui ac introdus in abdomen si apoi in uter, lichid amniotic. Celulele extrase sunt apoi cultivate timp de 2-3 saptamani apoi se studiaza cromozomii. Riscul de avort spontan este de circa 1-1,5 % .  In 1978 , Consiliul pentru Cercetare Medicala raporteaza o crestere de 3% de stress respirator la nou nascut si o crestere de 2,4 % a cazurilor de dizlocatii congenitale ale soldului si picior deformat. Procentul de avorturi spontane nu este de subevaluat  mai ales in cazurile in care s-a asteptat pana la 35 de ani pentru a avea un fiu, si care era foarte dorit de parinti.  Pentru a evita avortul la un termen mai inaintat, in caz de amniocenteza pozitiva, femeile opteaza pentru a face analiza la inceputul sarcinii.

Oricum, ultimele cercetari evidentiaza ca o amniocenteza la cateva saptamani de sarcina duce la cresterea riscului de avort spontan si in plus exista probabilitatea sa provoace o deformatie a piciorului , dupa cum declara  “King’s College” din Londra.  Amniocenteza efectuata la inceputul sarcinii s-a relevat atat de periculoasa incat cercetatorii olandezi intentioneaza sa renunte la acest tip de analiza deoarece considera ca din punct de vedere etic nu este justificata.

 In timp ce scriu aceste randuri, opt femei au avut un avort spontan dupa ce facusera amniocenteza la inceputul sarcinii ; acelasi lucru li s-au intamplat altor 120 de femei carora li se facuse testul, de cand olandezii au inceput  cercetarea lor.  Dr. F. Vandenbusche si colegii lui de la Leiden University Hospital au comunicat ca “se pare ca nu exista nici o justificare pentru continuarea amniocentezei la inceputul sarcinii pe baza unor opinii si observatii neverificate”  Un alt studiu a indicat ca, copiii a caror mame s-au supus amniocentezei, au inregistrat niveluri “semnificativ majore” de boli hemolitice.  In plus mai exista si multe cazuri in care rezultatele testului sunt eronat pozitive.  
                                        
 Cancerul de prostata                      

Forma cea mai difuza de cancer in randul barbatilor  peste 40 de ani este localizata la prostata, glanda ce se gaseste sub vezica si produce o parte a fluidului seminal. Dat fiind ca se gaseste atat de aproape de vezica si uretra, problemele in aceasta arie provoaca in mod invariabil si probleme de urinare.  Cu toate ca incidenta cancerului de prostata nu a crescut,  procentul de tratamente agresive cum este radioterapia si chirurgia a crescut cu 36 %.  Luand in considerare toate cazurile de cancer din  USA intre 1983 si 1989, plus datele furnizate de Centrul National pentru Statistica Sanitara, s-a  constatat ca a existat o crestere modesta a cancerului de prostata ( datorata mai ales unor tentative majore de a descoperi boala intr-un stadiu precoce).  In timp ce, nu s-a constatat o crestere a acestui tip de cancer in faza in care se raspandeste si este fatala.  In schimb, procentul operatiilor chirurgice de extirpare a prostatei a crescut cu 35% anual, iar aceste interventii agresive nu au dus nici la cea mai mica variatie a procentului de supravietuire . 

Exista probe evidente ca tratamentul conservativ al cancerului de prostata, descoperit din timp, de tipul : asteptam sa mai vedem, si folosirea altor forme de terapie cum ar fi cel hormonal (decat sa se apeleze imediat la chirurgie) ar putea fi decizia cea mai buna, in special pentru barbatii de o anumita varsta. In particular, pentru barbatii peste 70 de ani, sunt mai multe probabilitati sa moara cu cancerul de prostata, dar nu din cauza lui.  In marea majoritate a cazurilor, cancerul de prostata nu se raspandeste.  

Pe parcursul a doua studii, ce au durat un deceniu de observatii, tumorile crescusera doar local, fara sa se difuzeze la alte organe, la doua treimi din pacientii care au urmat un tratament hormonal.  Pentru barbatii peste 70 de ani, nu numai ca prostatectomia nu e mai buna decat asteptarea (cu monitoraj) , dar poate fi chiar daunatoare.  Treizeci de zile dupa operatie, aproape 2% din barbatii peste 75 de ani, decedeaza.  Rata de supravietuire poate fi mai inalta la grupurile la care nu s-a intervenit chirurgical decat la cele ce au fost supuse chirurgiei.  Multi pacienti ce se supun operatiei mor de boli legate de complicatiile cardiace, in decursul unei luni de la interventie.   

Pe langa faptul ca nu amelioreaza rata de supravietuire, orice tip de tratament medical, fie cu medicamente fie cu operatii chirurgicale, influenteaza negativ calitatea vietii. S-a constatat ca pacientii care s-au supus unui tratament, s-au simtit mult mai rau, in termeni de functii sexuale, urinare si intestinale, fata de pacientii care s-au supus doar monitorajului.  Dar lucru important este ca, chirurgia radiala este indicata doar unui numar foarte limitat de cazuri : acelea in care cancerul este in primul stadiu si se gaseste doar la glanda, nu si la capsula ce o contine sau la nodulii limfatici.  Oricum,  marea majoritate a dovezilor demonstreaza ca tratamentul conservativ poate fi o alegere rationala pentru pacientii de orice varsta, ce se gasesc in primul sau al doilea stadiu al bolii.
 
  Articol aparut pe site-ul : www.disinformazione.it   , este un extras din cartea
            “Ciò che i dottori non dicono: la verità sui pericoli della medicina moderna “
                                                                    By  Lynne McTaggart -  edizione Macro

                     
                                      Traducere de
                                              Mihaela Fidiuc


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu