MAREA ESCROCHERIE A APEI MINERALE
de Michele Dalla Palma
Articol aparut pe site-ul
https://terraceleste.wordpress.com/2009/11/21/la-grande-truffa-dellacqua-minerale-di-michele-dalla-palma/
Italia este una din
tarile planetei cu cele mai bogate rezerve de apa, adesea chiar foarte
apreciate din punct de vedere organoleptic. Cu toate acestea, unele din
regiunile tarii noastre sufera de mari carente in utilizarea acestui bun
indispensabil, lucru care nu se datoreaza nicidecum unei lipse si nici nu poate
fi numita un caz de “urgenta hidrica”(….)
Apa, un bun primordial, a devenit obiect de santaj din partea
criminalitatii organizate si de exploatare din partea marilor
multinationalelor. Lasand la o parte
cazurile eclatante de proasta gestiune a retelelor hidrice din anumite regiuni,
in ultimii ani apeductele din Italia au reusit sa-si atinga obiectivul de a
furniza apa potabila de optima calitate ( si datorita unei normative foarte
restrictive) – chiar excelenta- in casele noastre. Chiar si vechile probleme cu “clorurarea” ,
care cu toate ca garanta o apa fara impuritati si bacterii, o faceau sa fie mai
putin “atragatoare” din cauza gustului, au fost depasite cu ajutorul noilor
tehnologii. Cu toate acestea suntem cei
mai mari consumatori din lume de apa imbuteliata si in ultimii 20 de ani am
triplat consumul zilnic : aproape 200 l pe cap de locuitor (de apa la sticla),
cu de 8 ori mai mare decat media mondiala si cu de 2 ori mai mare decat restul
Europei. Sunt insa diferente mari intre
unele regiuni, astfel : 70% din populatia sarda (Sardegnia) bea apa minerala in
timp ce 91% din populatia trentina (Trentino) bea apa de la robinet .
Putina statistica
177 de societati si 287 de marci, 11 miliarde de litri anual,
bauti de 38 milioane de italieni, aproape 5 miliarde de euro vanzari si locul
intai in lume la productia de apa imbuteliata, sunt cifrele “business” –ului de
apa minerala made in Italy. O adevarata
afacere pentru un produs care vine din cer, ajunge pe pamant si trebuie numai
imbuteliat si …. publicizat. Comparand preturile apei minerale cu ale apei
potabile rezultatul este uimitor : in medie un litru de apa minerala costa 0,40
euro (circa 775 de lire vechi) fata de 0,001 euro ( mai putin de 2 lire vechi)
la litru de apa potabila, de la robinet.
Insa, intre apele minerale comercializate, diferentele de pret sunt
enorme : intre apa “S. Pellegrino” si apa “ Monteverde” diferenta de pret este
de 455% mai mare, diferenta determinata exclusiv de costul publicitatii. Pentru
a convinge consumatorii sa cumpere apa imbuteliata in detrimentul celei de la
robinet, in 2005 producatorii au platit peste 400 milioane de euro.
Controalele de calitate
In acest moment ati putea gandi ca unicul motiv pentru care
se alege apa imbuteliata este garantia calitatii, dar si in acest caz adevaraul
te lasa perplex : reteaua hidrica italiana este obiectul unei cantitati
incredibile de controale ( la Milano se fac circa 70 pe zi) in timp ce
producatorii de apa imbuteliata au obligatii irizorii, se vorbeste de controale
obligatorii odata la 5 ani si acelea facute de laboratoare private, ce pot fi
cu usurinta “domesticite”.
Marea sarlatanie a apei in
sticla
Pana nu demult, cam cu un an in urma, “apele minerale”
trebuiau oricum sa izvorasca din surse certificate, monitorate, si cu
caracteristice mai speciale macar, fata de apa de la robinet. Putina importanta are faptul ca se accepta insusirea
(cel putin discutabila, si tolerata de lege) unui bun ce apartine tuturor
cetatenilor intrucat apele subterane fac parte din domeniul public. Firmele private ce exploateaza resursele
hidrice potabile platesc comunitatii (colectivtiatii) o taxa irizorie in
comparatie cu concesiunea ce au obtinut-o (adesea permanenta) pentru
exploatarea unui bun public. In practica, administratorii care ar trebui sa
gestioneze resursele de apa potabila si nu sa vanda patrimoniul colectivitatii,
au facut “cadou” aceste resurse multinationalelor.
Daca legea italiana spune ca
“ cadrul normativ stabileste ca resursele hidrominerale sunt un bun public, fac
parte din patrimoniul indispensabil al regiunilor si folosirea lor trebuie sa
fie facuta in interesul public “ nu se intelege cum de a fost posibil ca la concesiunile
ce au fost facute “cadou” unor faimoase marci de apa, sa mai apara si
specificatia “ perpetua”
(pentru totdeauna) : inseamna ca unele multinationale acumuleaza miliarde
vanzand apa tuturor pentru totdeauna, asa cum este San Pelegrino ( Nestlé) care
pana in anul 2002 platea 5,27 milioane lire (cam 2635 euro) pe an pentru concesiune; la fel pentru apa
Levissima (tot de la Nestlé) se platea 33,464 miloane lire (tot pana in 2002)
(cam 16700 euro) anual. Tot firma Nestlé ( care vinde in toata lumea 19
miliarde de litri de apa anual) are in concesiune exploatarea izvoarelor Peio
din Trentino, de unde extrage 110 milioane de litri anual ( cu incasari de 35
milioane de euro/an) si in prezent
plateste Comunei di Peio o taxa de concesiune de 30.000 euro pe an. Daca am face o comparatie, ar fi ca si cum
noi am plati, pentru masina noastra cu care facem cam 20.000 Km pe an ,
benzinarului 2 euro la inceputul anului si apoi am avea gratis carburantul, tot
anul. In prezent, cel putin pe hartie,
firmele care exploateaza apa sunt obligate sa plateasca minimum 0,0005
euro/litru, dar numai pe produsul imbuteliat; ca sa dam un exemplu, in Lombrdia
(regiunea cea mai bogata in izvoare ) sunt imbuteliate 3 miliarde de litri de
apa, dar alte 7 miliarde de litri se pierd
parcursul procesului de imbuteliere.
Marea sarlatanie insa e cu totul alta, si mai uimitoare :
astazi, adesea, pe sticlele de plastic ce le gasim pe rafturile magazinelor, in
restaurante , etc, gasim scris “ apa microfiltrata” , la pret de apa minerala,
dar nu e altceva decat apa de la robinet, aceeasi care o gasim si in casele
noastre, doar ca e pusa in sticla si se aduga bioxid de carbon si saruri
minerale. In lume, firma lider in
vanzarea “apei de la robinet” este Coca –Cola, care o imbuteliaza mai ales
pentru tarile lumii a treia, unde populatia a fost privata de apa. Cu consecinte cel putin curioase daca nu ar
fi fost tragice : apa Dasani (de la Coca –Cola) prelevata de la un apeduct
public din regiunea Kent si comercializata in Marea Britanie, cu o crestere a
pretului de 3.166 ori fata de costul de origine, a fost retrasa de pe piata, in
ciuda faptului ca de la robinet iesea pura ( asa cum a fost demonstrat de mai
multe expertize), o data imbuteliata devenea periculoasa deoarece ii era
adaugat un mare procent de bromat, o binecunoscuta substanta cancerigena.
Apa “doc” italiana
(n.td : sigla DOC aplicata unui produs arata ca acel
produs este de origine controlata )
Nici in Italia nu
exista o lege care sa interzica imbutelierea apei de la robinet, destul ca sa
stii cum sa te organizezi. Deocamdata aceasta inselatorie legalizata este
limitata, se spune ca de fapt aceasta apa nu ajunge la 4 % din productia totala
de apa minerala, cu un facturat previzibil de circa 200 milioane euro. Fenomenul totusi ar putea lua amploare, dat
fiind tendinta generalizata de privatizare a apeductelor publice. Din punct de vedre sanitar ar putea avea un
avantaj in sensul ca legislatia italiana are parametri foarte restrictivi
(circa 200) pentru apa de la robinet fata de apa “minerala” la sticla (doar 48
) . Un exemplu : concentratia maxima de
arsenic in apa minerala, pana nu demult putea fi de 50 micrograme /litru ( cu
trei ani in urma ajungea la 200, cand OMS , din 1993 a fixat limita de 10 ) in
timp ce la apa de la robinet, legal vorbind nu putea avea mai mult de 10
micrograme. Deci, apa de la robinet e
mult mai sigura.
Iata
valorile limita ale unor substante continute de apa potabila si apa minerala
conform legislatiei in vigoare :
Substanta Apa potabila Ape minerale
(micrograme/
litru)
Arsenic
10
50
Bariu
0
1
Crom
50
50
Plumb 10 – 25
10
Nitrati (mg/l) 50 45 (10 –
pt. copii)
Aluminiu 200 fara limita
Fier
200 fara
limita
Mangan
50 2000
Fluoruri
1,5 fara
limita
Cifre de scandal
Cu investitii in publicitate ce nu au egal pentru nici o alta
bautura, e usor de inteles cum de grupurile ce controleaza trei sferturi din
productia totala italiana (San Pellegrino /Nestlé, San Benedetto
Italaquae/Danone, Uliveto/Rocchetta, Spumador, Norda e
San Gemini ) constituie un lobby ( Mineracqua)
in masura sa dirijeze campaniile publicitare si sa “convinga” legislatorul sa tuteleze mai mult business-ul
decat sanatatea populatiei.
Inca din
2001 , 11 procurori pusesera in afara legii, in baza parametrilor europeni, mai
mult de doua treimi din apele minerale italiene ( 200 de marci din 280)
deoarece nu respectau obligatiile legale, punand sub cercetare si unele dintre laboratoarele de analize ce
“simpatizau” cu lobby-ul producatorilor. In 2003, mai multe anchete au descoperit
ca in multe ape minerale erau prezente hidrocarburi de benzen, in cantitate de
10 ori mai mare decat media; ministrul sanatatii Girolamo Sirchia, pentru a
salva business-ul apei minerale, emise atunci un decret ce crestea pragul de
toleranta pentru multe substante nocive ce se gasesc in apa minerala, facand
astfel sa intre in legalitate, ca prin magie, multe marci de apa minerala
imbuteliata. Abia dupa un an, ca urmare a aplicarii unei directive europene
(2003/40) ministrul sanatatii fu constrans sa declare in sfarsit in afara
legii, incepand cu 1 ianuarie 2005, toate acele ape minerale care depaseau
limitele de cantitati ale substantelor nocive, prevazute pentru apa potabila
comuna : astfel 126 de marci rezultara ilegale. In mod curios, si fara ca nimeni sa se
scandalizeze, fac si acum o buna impresie , fiind expuse pe rafturile
magazinelor, dat fiind ca nimeni din cei in drept ( primarii, inspectorate
sanitare locale, ministere) nu a ordonat retragerea de pe piata. Pentru a completa paradoxul, cu futile
pretexte sanitare, ministrul Marzano pe acea vreme) a decretat interzicerea
vanzarii apei minerale la pahar in localele publice, introducand astfel apa imbuteliata in sticle
sigilate mini- doza (cu cresterea costurilor, cresterea deseurilor, cu
cresterea nr. mijloacelor de tansport ce distribuie apa si cresterea poluarii
atmosferice)
Cine
are de castigat ?
Putini, in detrimentul celor multi. Proprietarii apelor
minerale platesc cifre irizorii pentru concesiunile primite si obtin profituri
uriase. O gigantica si inutila piata
sustinuta de business-ul industriei alimentare, dar si de marile soocietati de
transport, de producatorii de plastic, de principalele agentii
publicitare. De
exemplu, camioanele ce transporta apa de la un capat al tarii la altul
reprezinta una din cele mai mari “afaceri” al transportului de marfuri : circa
600.000 transporturi cu TIR-uri. Si asta
nu e totul : miliarde de PET-uri trebuie apoi distruse, crescand astfel
monstruoasele venituri ce se fac de pe urma apei imbuteliate. In Lombardia se vand peste 2
miliarde si jumatate de PET-uri pe an si doar 600 milioane de sticle,
reciclabile; pentru distrugerea PET-urilor costurile ce apasa pe umerii
colectivitatii lombarde, in 2001 au depasit 50 miliarde de lire (26 milioane de
euro.) Cu alte cuvinte, pentru Lombardia ceea ce se obtine din taxa de
concesionare a surselor de apa, se acopera doar 20% din costurile necesare
pentru reciclarea deseurilor (in speta PET-urile).
Cine stie cum ar reactiona consumatorii daca ar sti ca pe piata sunt ape
de calitate redusa, confectionate si distribuite de firme producatoare de
plastic care achizitioneaza surse de apa doar ca sa-si vanda sticlele ! Asa ca se poate intampla sa fim convinsi ca
cumparam apa dar de fapt ne-au vandut doar PET-ul ce contine si substante
nocive. Ar fi al catalea avantaj al
industriei apei imbuteliate in defavoarea consumatorului, populatiei, mediului.
Cine are de pierdut ?
Reteaua hidrica
publica. Business-ul apelor minerale este cu adevarat principalul responsabil
al “ gaurii in apa” ( n.td : adica a lipsei apei in anumite regiuni ale Italiei
datorate mafiei apei imbuteliate ) denuntat de reteaua nationala de aparare a
apei. Nu se investeste nimic pentru ameliorarea
si promovarea apei potabile, oricum mai controlata si adesea de calitate
superioara fata de apa imbuteliata.(…)
Ar fi necesar sa se iasa de pe piata apelor minerale si sa se valorizeze
serviciul hidric public, tuteland raurile si izvoarele, economisind apa pentru
necesitati nepotabile. (…..) .
Postat de administrator blog
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu