Ads 468x60px

sâmbătă, 23 februarie 2013

Marturii, autism, dr. Amy Holmes


Articol preluat de pe site-ul




Fiul meu, regele metalelorde dr. Amy Holmes

Dr. Amy Holmes, medic si mama unui copil autistic, coautoare impreuna cu Dr. Stephanie Cave a cartii “ What Your Doc. May Not Tell You About Children’s Vaccinations” ( Ceea ce doctorul tau s-ar putea sa nu iti spuna despre vaccinarea copiilor) a studiat in profunzime teste si tratamente in cazurilor de intoxicare cu mercur la copiii autistici. A fost ( din pacate, din cauza unor grave probleme de sanatate s-a retras de cativa ani din sfera medicala) una dintre cele mai importante experte profesioniste in chelarea orala ( n.td : tratament pt. eliminarea metalelor grele din organism) la copiii ce aveau in mod evident mercur depozitat la nivelul creierului., facand parte si din grupul de medici ce au deschis un nou drum in tratarea detoxificarii de metale grele, administrand minerale si suplimente nutritive, in urma unor analize specifice. Impreuna cu echipa sa a tratat circa 800 de pacienti de intoxicarea cu metale grele. Fiul sau, autistic, nevorbind  pana la varsta de 4 ani, este acum complet vindecat si normal sub multe aspecte, dupa 2 ani de chelare. Iata in continuare povestea sa, tadusa dupa cartea “ Treating Autism. Parent stories of hope and success” – de dr. Bernard Rimland si Steve Edelson  

Dr. Amy Holmes si sotul sau Charlie sunt parintii lui Mike nascut in 1994; autismul fiului  a determinat-o pe Amy sa devina un medic DAN ! ( este protocolul propus in tratarea autismului de catre Autism Researche Institute  http://www.autism.com/index.asp )   si sa-si focalizeze eforturile im cercetarea rolului mercurului in cauzarea autismului. Familia traieste in Louisiana. Aceasta carte a fost scrisa in octombrie 2002.     

Pe vremuri eram un medic “foarte traditional”. Urmam ad literam cartile. Fusesem invatata ca “ daca nu este un medicament, nu functioneaza” si ca “parintii nu stiu absolut nimic” Si eu credeam . Dupa 15 ani de tratament pentru fertilitate, am avut primul si unicul meu copil, Mike. La nastere era un copil normal si linistit. La sase luni era un copil fericit. Avea chiar, capacitati foarte bune, daca nu exceptionale, de socializare. La un an spunea intre 20 si 25 de cuvinte si dezvoltarea sa era normala sub toate aspectele. Dar, in jurul a 15-16 luni, incepu sa “se duca” . Acest lucru se observa mai ales din faptul ca disparuse contacul viziv ( n.td: nu se mai uita la persoane) Privind fotografiile de la aceea vreme se poate vedea clar aceasta regresie. Se transforma dintr-un copil iubitor si sociabil in unul insensibil, confuz, neafectuos. Incepuse sa ne trateze, pe mine si pe sotul meu ca pe niste mobile, si isi petrecea timpul tinand in mana si fixand cu privirea doua foi. Charlie si cu mine ne-am dat seama ca se petrecuse ceva de curand dar nu ne dadeam seama ce anume. Incepu astfel drumul nostru in a gasi raspunsul, si cand in sfarsit l-am descoperit, am ramas blocati. Cand l-am dus la pediatru, acesta ne-a spus doar : baietii incep sa vorbeasca mai tarziu. Nu ne-a dat nici o explicatie pt. faptul ca Mike incepuse sa vorbeasca apoi se oprise. Apoi ne-am dus la un neuropsihiatru si acesta i-a pus diagnosticul  de autism “grav”- nu doar autism, ci unul extrem. El ne-a sugerat sa incercam o serie de tratamente ca : logopedia, ABA, si psicofarmaci, dar el insusi adauga, ca acestea nu vor fi de mare ajutor. Cum puteti sa va imaginati, acest lucru a fost foarte dificil sa-l acceptam : intai ni s-a spus ca este un caz grav de autism, apoi ca nu se prea putea face mare lucru pt. a-l vindeca. (Acum stiu ca, din pacate, situatia noastra nu era unica, multe familii fiind si acum in aceeasi situatie)

Am urmat totusi descurajantele sfaturi ale neuropsihiatrului si am incercat chiar si alte tratamente, ca : terapia jocului, Floor time, integrare auditiva, terapia ocupationala, si apoi tratamente biomedice/nutritionale ( fara gluten, cazeina , cu suplimente cu B6, magneziu, dimethyglicina (DMG). Am observat ceva ameliorari cu acestea din urma, dar Mike era in continuare autistic. 
Eram disperati- Mike avea 3 ani jumate (martie 1999) si inca nu vorbea. Auzisem de un medic foarte bun in Louisiana, dr. Stephanie Cave ; l-am dus pe Mike la control si ea i-a prescris diverse analize prevazute de protocolul DAN ! , inclusiv testul pt. metale grele din par. Surprinzator Mike avea nivele foarte mari de plumb in par. Atunci am inceput sa ne gandim ca Mike suferise o intoxicare cu plumb. Este important la acest punct sa subliniez ca mercurul in schimb nu a fost gasit; vom vorbi desprea aceasta mult mai detaliat mai tarziu. Incepuram atunci sa urmam protocolul pt. eliminarea plumbului. Aceasta insemna sa-i administram DMSA (Chemet)  pt. 2 saptamani si jumate. In scurt timp am notat o imbunatatire a atentiei receptive si o mai mare concentrare. Mike era mai “putin izolat” Am inteles ca era calea justa chiar daca inca nu stiam unde anume ne va purta aceasta.  In urmatoarele 4 luni nu am mai vazut nici o imbunatatire la Mike si normal ca voiam mai mult. Repetaram din nou ciclul de 2 sapt. 1/2  cu DSMA, apoi ii lasaram sa-i creasca parul. La analize, nivelul plumbului era mai mica dar totusi peste nivelele acceptabile. Un lucru interesant in schimb, nivelul mercurului era extrem de inalt, dar in acea perioada eram extrem de focalizati pe plumb. Cu toate ca Mike parea ca face progrese lente, era in continuare autistic. Imi dadeam seama ca lipsea ceva dar nu stiam ce anume. Revazui atunci toate rezultatele analizelor si incepui sa ma gandesc la nivelul ridicat al mercurului din par. Stiam ca mercurul era extrem de neurotoxic si stiam ca multe vaccinuri contin thimerosal. Am decis arunci sa calculez tot mercurul care i-a fost introdus lui Mike cu vaccinarile, fara sa mai iau in considerare ca ar mai fi putut exista si alte surse de contaminare (ca de ex, pestele) Am descoperit astfel ca Mike primise 212,5 mcg mercur ce depasea orice standard guvernativ privind expunerea la mercur la adulti.   

Pe atunci, nici eu, nici altii, nu stiam ce se intamplase de fapt. Din moment ce fusese expus la cantitati asa mari de mercur, de ce in primul test la firele de par nu se vedea nivelul mare de mercur? De ce la testele ulterioare, dupa tratamentul cu DMSA, iesea nivelul ridicat de mercur?  Nu cunoscui raspunsul la aceste intrebari decat dupa vre-un an. Stiam oricum care era pasul urmator : sa-i inlaturam mercurul din corp. Mike avea de-acum 4 ani ½ , nu vorbea, era expresiv, se autostimula neincetat si foarte rar interactiona cu ceilalti. Nivelul limbajului era inferior celui a unui copil de 2 ani si era inapoiat la nivel cognitiv si in abilitati motorii fine. Unicul lucru la nivel normal pt. varsta sa erau capacitatile motorii brute.Coeficientul de inteligenta era 58, punctaj ce indica o moderata retardare mentala. 
Cu ajutorul dr. Cave, continuaram protocolul DAN ! Urmaram tratamentul pt. curatirea intestinului, si pentru. ca era plin de Candida si Clostridium ii daduram si numeroase suplimente. Facuram apoi un test de provocare (n.td:este un test pt. metale) cu DMSA si astfel iesi la suprafata mercurul.  O analiza a fecalelor arata ca se elimina o mare cantitate de mercur si diverse alte metale. Descoperiram ca micutul nostru era “regele metalelor” . Hotararam atunci sa initiem un puternic program de chelare. Nu dupa mult timp, capacitatile cognitive si sociale ale lui Mike incepura sa se amelioreze in mod evident, in timp ce comportamentul sau autostimulatoriu diminua pana la disparitie. Cand Mike implini 5 ani si 7 luni l-am dus la o reevaluare la acelasi psiholog la care fusesem prima data, in numai 13 luni a recuperat 20 de luni de vorbire si 21 de luni –in sfera cognitiva. IQ –ul sau era acum de 80, crescuse cu 22 de puncte. Nu numai incepuse sa recupereze in dezvoltatrea sa, dar incet incet ajungea la nivelul copiilor de varsta sa . Cum va puteti imagina, eu si sotul meu eram extrem de entuziasmati.  In iulie 2001, la 6 ani si 8 luni Mike nu mai prezenta nici un simptom specific spectrului autistic. Limbajul sau receptiv, capacitaile cognitive si abilitatile motorii, fine si brute erau la nivelul varstei.
Ura!  Ura! Ura!  Ramane totusi cu 2 ani in urma la limbajul expresiv si in rare ocazii se mai autostimuleaza.  Acum Mike mai are inca un grav deficit de atentie. Nu are probleme in a urmari ceea ce-l intereseaza, dar daca este ceva ce nu-l intereseaza interlocutorul nu reuseste sa-i capteze atentia. Citeste la nivelul varstei sale si, credeti sau nu este dotat pentru matematica. Participa la scurte conversatii, cateodata se joaca cu alti copii si ii place sa mearga cu bicicleta si scooter-ul . Are inca probleme in a fi atent in clasa, si un profesor il sustine si il ajuta la citit si la limbaj. Este inca dificil pentru el sa se concentreze pe o tema. 

Initial , dr. Cave si cu mine credeam ca Mike fusese un caz singular ce avuse un asa de inalt nivel al mercurului in corp dar cam in aceeasi perioada, Sallie Bernard, Lyn Redwood si altii incepura sa discute in mod foarte convingator despre faptul ca mercurul reprezinta una din cauzele majore in declansarea autismului. Atunci am inteles ca de fapt Mike, era doar unul dintre acei multi, multi, multi copii autistici   
Din februarie 2000, am inceput sa lucrez cu dr.Cave, obiectivul nostru principal fiind era sa tratam copiii din spectrul autistic la  care analizele evidentiau o grava intoxicatie cu mercur. In principal urmam protocolul DAN!  Intai lucram pentru curatirea intestinului si ne intrebam ce suplimente nutritionale sunt necesare acestor pacienti. Apoi administram numai DMSA pana cand mercurul era elimina; apoi le dadeam din nou DMSA cu acid lipoic pentru a elimina mercurul din creier. Inregistram toate datele pentru a invata cat mai mult despre eficacitatea protocolului DAN!  Am constatat ca, copiii cei mai mici raspund mai bine la tratament si au rezultate multe mai bune decat copiii mai mari sau adultii. Cu alte cuvinte, cu cat mai devreme se inlatura mercurul din corp si creier, cu atat vor fi mai bune rezultatele.  De altfel, cei care la nastere erau normali si apoi au regresat in autism se recupereaza mult mai bine decat cei care nu erau normali la nastere.  In 2002 am condus un studiu care ajuta la intelegerea relatiei intre mercur si autism. Cu ajutorul dr. Bernard Rimland si Steve Edelson de la  “Autism Research Institute” reusii sa obtin primele mostre de par ( taiate de mame de la copiii lor pentru prima data) de la copii normali din toata tara. Asa am facut comparatia intre nivelele de mercur de la aceste mostre si nivelele intalnite in parul copiilor autistici. In opinia dr. Boyd Haley de la Univ. din Kentucky  acest lucru a furnizat o clara evidenta ca, copiii autistici nu reusesc sa elimine mercurul din corp. Un exemplu excelent ar putea fi fiul meu Mike, a carui prima analiza a parului nu releva prezenta mercurului. Din momentul in care a luat  DMSA, mercurul a inceput sa se elimine. Am mai observat ca foarte adesea, mamele copiilor autistici au numeroase amalgame in lucrarile dentare fata de mamele copiilor sanatosi si in plus li s-a mai si administrat des injectii RhoGAM ( administrate gravidelor cu Rh negativ) ce contin mercur.  Din fericire, dupa a doua editie, din 2002 a   Phisician's desk reference ( n.td.: publicatie anuala, in care se dau informatii despre medicamente si prescrierea lor, si este si sursa oficiala a FDA) , injectiile RhoGAM si toate celelalte Rho D imunoglobulina nu mai contin mercur.
Mike nu este singurul copil autistic care s-a recuperat. Am obtinut adesea rezultate chiar mai bune de ale sale cu alti pacienti. Cu cat este mai mic copilul cand se incep tratamentele cu atat mai bune vor fi rezultatele si sansele de vindecare.

    Traducere de Mihaela Horhota
 


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu