Ads 468x60px

joi, 28 februarie 2013

Marturii autism : Natasha Campbell- McBride



Preluat de pe site-ul
Fiul meu                                                                           de Natasha Campbell- McBride, MD (extras de pe  "Treating Autismde B. Rimland si S. Edelson)
 Doctorita Campbell McBride, este Neurolog,  specializata si in Nutritiie, traieste la Cambridge  in Anglia cu sotul sau si cu fiul autistic, nascut in 1992. Dr. Mc Bride trateaza copii autistici din toata lumea si in prezent lucreaza la o carte privind tratamentele cele mai eficiente pentru autism. Aceasta relatare a fost scrisa in Februarie 2003.
Fiul meu are 10 ani. Frecventeaza cu succes scoala, in clasa corespunzatoare varstei sale. Abilitatile sale cognitive sunt apropiate de cele normale unui copil de varsta sa, chiar daca matematica nu este punctul sau forte. Este putin stangaci in abilitatile sociale, dar are amici si in general ii plac copiii. Cateodata poate fi naiv si hiperactiv dar alteori impresionant de matur.Limbajul este excelent cu un vocabular mai amplu decat normal si ii place sa scrie poezie si scurte povestiri. Invata pianul, si inca foarte bine, reusind chiar sa si compuna. Nimeni nu ar putea banui ce a avut de suferit acest copil si parintii sai. Nimeni din cei care-l intalnesc acum, nu ar putea sa faca vre-o legatura intre el si autism. Acesta, cel de acuma, este fiul meu. Mi s-a cerut sa ma intorc in timp si sa descriu cum am ajuns pana aici. Este intr-adevar terifiant pentru o mama, sa-si aminteasca acei ani de disperare si munca asidua. Este in mod particular apasator sa-ti amintesti erorile facute.  Daca am fi stiut atunci ceea ce stim acum !  Daca am fi facut asta si cealalta, cand era inca mic, ar fi avut o dezvoltare diversa.
Oricum nu ma caiesc nici pentru o clipa prin ceea ce am trecut la nivel mental, datorita fiului meu. Cand l-am nascut, eu eram deja specializata in neurologie cu sapte ani de experienta practica. Dar, cum se spune, medicii sunt pacientii cei mai rai. Cand asa ceva i se intampla tocmai fiului tau, la fel ca toti ceilalti parinti, si tu care esti un medic, inclini sa negi ce ti se intampla si vrei sa inchizi ochii ca sa nu vezi. Si in afara de asta, ca si toti parintii de copii autistici, descoperi ca doctorii stiu intr-adevar foarte putine despre autism. Au fost invatati doar cum sa-l diagnosticheze dar cand este vorba  de tratament, medicina oficiala nu are nimic de oferit.  Dimpotriva, este o monstruoasa inclinare spre a va convinge ca nu este nimic de facut, si ca orice alta alternativa provine din partea sarlatanilor.                                                                                            De aceea, pana la urma, sa fiu medic nu mi-a oferit nici un avantaj.
Fiul nostru a fost diagnosticat ca autistic la 3 ani . Dupa socul si durerea initiala, eu si sotul meu am inceput sa studiem tot ceea ce gaseam despre autism. Pe acea vreme nu erau multe informatii disponibile despre acest subiect, ca astazi, dar pana la urma gasiram ceva care sa dea fiului nostru o speranta. Imi amintesc ca cineva ne daduse nr. de telef a dr. Rimland in California. Avuram o lunga convesratie cu el si ca urmare fiul meu incepu terapia ABA la 3 ani si jumate. Im acelasi timp incepuram sa-i dam DMG      ( n.td : medicament pentru chelare) . Aceasta convorbire fu ca o raza de soare in viata noastra. Era o persoana care stia atat de multe despre autism si gata sa ne impartaseasca toate cunostintele sale pentru a ne ajuta. Era si el un parinte care nu acceptase versiunea oficiala despre autism si care si-a dedicat viata pentru a schimba aceasta pozitie. Sunt sigura ca sunt mii  de familii in lume care ii sunt recunoscatori acestui om. Vreau sa adaug si famila mea pe aceasta lista. Nu voi uita prima noastra sedinta cu  excementa consulenta in ABA care venise din USA pentru noi. Dupa doua extenuante sedinte, ne-a spus ca se astepa ca in 3 luni sa fiul nostru sa spuna propozitii scurte. Noi cu totii , inclusiv cei 5 terapisti pe care-i aveam, gandiram ca ea viseaza, deoarece copilul meu nu vorbea deloc si nici nu parea sa inteleaga ceva. (....)
In timp ce fiul nostru facea terapia ABA, eu imi dedicai timpul pentru a invata cat de mult despre biologie, biochimie si nutritie in cazul autismului. Imi fu clar ca excesiva selectivitate cu mancarea a fiului meu avea legatura cu autismul. Ma inscrisesm din nou la Univesitate  si ma specializai in Stiinta Alimentatiei Umane. Dedicai o atentie deosebita studierii patologiei sistemului digestiv si cum sa-l tratezi in mod cat mai natural. Motivul acestui interes fu faptul ca sistemul digestiv al fiului  meu nu functionase niciodata normal. Incepand din ziua cand ii introdusem mancare solida in alimentatie, incepuse sa aiba mereu o grava constipatie care cate-odata se transforma in diaree. Din nou, consultand medicina oficiala , a fost o completa  deziluzie. In afara de medicamentele cu o gramada de efecte colateral, nu putea sa ne ofere nimic pentru a-l ajuta in problemele sale digestive, in plus mai avea si constante iritatii de la pampersi si dificultati in alimentatie. In acelasi timp imi fu foarte clar ca sistemul sau imunitar era in dezordine din cauza alimentatiei sarace. Ca si alti copii autistici avu nenumarate otite, infectii respiratorii, infectii bacterice ale pielii. Si normal, toti colegii mei medici, i-au prescris antibiotice si iar antibiotice.Bazandu-ma pe noile cunostintele  ce le-am acumulat, i-am schimbat complet dieta. Consultanta noastra ABA ne-a ajutat cu inserarea noilor alimente, dat fiind ca el era foarte mofturos. Examinand dieta ce avea succes la copiii cu grave probleme digestive, cum ar fi colita ulceroasa, boala Crohon, malnutritia cronica, intelesei ca trebuie sa-i introduc o dieta cat mai personalizata, excluzandu-i si glutenul si cazeina.
Rezultatul a fost surprinzator, ca si cum cineva i-ar fi inlaturat o ceata toxica de pe creier. Era mult mai calm, mult mai capabil sa invete. Contactul ocular se imbunatati notabil si disparura o gramada de autostimulatii. In acelasi timp introduseram si o puternica administrare de probiotice. Nu era nici un dubiu ca flora lui intestinala era anormala. La inceput incepusem sa-i dau diverse probiotice, ce le gaseam in supermarket, dar fara nici un rezultat pana am gasit o formula care a functionat. Aceasta fu destul de eficienta incat sa-i vindece sistemul digestiv, atat de bine incat puteam in mod ocazional sa incalcam dieta fara probleme particulare. In acest fel daduram sistemului sau imunitar un asa de mare ajutor incat nici nu-mi mai amintesc de cand nu a mai avut o raceala. Acum este imaginea sanatatii, cu obrajii rosii, ochi luminosi,  plin de energie. De atunci am creat o formula proprie de probiotice care functioneaza cu copiii si persoanele autistice cu dereglari digestive si a sistemului imunitar.
Pe de alta parte, este imposibil de a subestima rolul familiei in lupta contra autismului. Am vazut nu putine situatii in care un parinte incerca sa-si ajute fiul fara a avea sustinerea celuilalt parinte. Tratarea unui copil autistic este o munca enorma, si o familie unita are mult mai mult succes decat una divizata. Va spun cu placere acest lucru deoarece ceea ce am realizat cu fiul nostru am reusit  pentru ca am fost uniti   Fara suportul constant, emotiv, intelectual si de organizare al sotului meu nu as fi fost in masura sa realizez ceea ce am realizat in toti acesti ani. Fiul meu este un copil norocos ca are un tata exceptional, ce face orice pentru el. De altfel, o mare importanta o are si faptul ca parintii de copii autistici sa vorbeasca intre ei, sa se sfatuiasca.  Tocmai datorita discutiilor avute si cu alti parinti am gasit puterea si  inspiratia care ne-a purtat la succesul realizat, asa cum succesul nostru a fost de ajutor altor familii, care mi-au cerut sfatul pentru a incerca si ei tratamentele care le-am facut noi.
In acest mod s-a format experienta mea clinica cu copiii autistici. Am vazut sute de familii din diverse tari si nu am incetat niciodata sa le admir determinarea si forta de a incerca sa-si ajuta copiii. Cu putin timp in urma, unul din acesti parinti ma privi si ma intreba : “ de ce nu ati scris pana acum o carte?” Apoi, urmara altii care ma sfatuira sa scriu o carte despre autism. Acum lucrez la aceasta carte. Simt ca este datoria mea de a condivide cunostintele si experienta ce am acumulat-o in toti acesti ani datorita fiului meu si a altor familii de copiii autistici cu care m-am intalnit. Sper ca  experienta mea sa ajute alte familii sa evite erorile pe care noi le-am facut. Noi am invatat din aceste erori, dar timpul este pretios pentru copiii nostri. Cu cat mai devreme veti initia sa va ajutati copiii in modul corect, cu atat mai mari vor fi sansele de vindecare. Cred ca fiecare copil autistic are o posibilitate de vindecare,daca i se da ajutor  corect.
Nu permiteti nimanui sa va spuna ca autismul  este incurabil !
Actualizare  dupa a doua editie ( noiembrie 2005)
E dificil de crezut ca au trecut deja 2 ani si jumatate de cand povestea noastra a fost publicata in 2003. Acum fiul meu are 13 ani. E inalt, frumos si fericit.   In povestirea precedenta va spuneam ca incepusem sa scriu o carte.  Cartea a aparut si este in comert de un an si a avut un mare succes, luna trecuta iesind si a treia editie.                  Se intituleaza : ““Gut And Psychology Syndrome. Natural treatment for autism, ADHD, ADD, dyslexia, dyspraxia, depression and schizophrenia” (www.MedInform.co.uk).
  Cartea descrie in detaliu cum apar manifestarile autismului si cum poate fi tratat folosind  protocoale nutritionale si are si o ampla parte dedicata retetelor pentru a ajuta parintii sa inceapa dieta, capitole despre cum sa tratati in mod natural infectiile urechii, constipatiei, toxicitatii, obisnuintele alimentare rigide precum si alte probleme Fiul meu a fost foarte mandru pentru faptul ca a contribuit si el la aceasta carte, a scris si o poezie care a fost tiparita la inceputul cartii. Inca nu l-am pus la curent cu boala ce l-a lovit de mic. Am decis sa mai asteptam sa creasca. Nu mai are nici urma de autism, si duce o viata normala. Cu scoala merge bine si a inceput sa joace rugby in echipa scolii. Sistemul sau digestiv functioneaza ca un ceas acum , dar urmeaza in continuare dieta de care am vorbit si in carte. Stirea cea buna este ca poate sa manance ocazional orice fara consecinte. In orice caz, noi suntem toti la dieta, si acest lucru este foarte salutar si ne ajuta sa prevenim multe probleme de sanatate cum ar fi greutatea in exces, boli cardiace, cancer, diabet, probleme autoimune, osteoporoza si alergii. Cand mergem in vacante, manccam ceea ce se gaseste dar cand ne intoarcem acasa reluam dieta justa. Ambii nostri copii au o ample cunostinte despre alimentatie si adesea ii auzim vorbind cu prietnii lor despre ce este bine si ce nu sa mananci.
Sper ca povestea noastra sa fie de inspiratie si pentru alti parinti de copiii autistici. Nu renuntati niciodata cu fiul vostru si acesta va va recompensa !
  Traducere de Mihaela Horhota 


.



luni, 25 februarie 2013

Marturii autism, Giulia 10 ani





Articol preluat de pe site-ul

http://www.emergenzautismo.org/content/view/739/35/

 

        Marturii,  Giulia – 10 ani.             

          Fiica mea s-a nascut in primele zile al noului secol,  in 2000. M a gandeam ca acest lucru este de bun augur. In schimb,  viata sa a fost dificila inca de la nastere. Dupa aproape 20 de ore de suferinta, medicii s-au hotarat in sfarsit sa-mi faca cezariana. S-a nascut Giulia.

 Pana la 6 luni era o fetita dulce, senina, linistita si dormea bine noaptea. Dupa ce a facut a doua serie de vaccinuri, inceput sa planga neintrerupt, sa fie agitata, nemaidormind de loc noaptea. A facut chiar si o infectie urinara in acele zile. I-am cerut si parerea pediatrei spunandu-i ca in opinia mea  vaccinurile sunt cele ce i-au facut rau dar ea, foarte sigura, m-a intrerupt imediat afirmand ca ma inselam, asa ca eu n-am mai replicat in fata ei, caci era atat de convinsa. Pe atunci  nu stiam mai nimic despre acest subiect.

Cand am fost din nou sa i se faca vaccinurile, Giulia s-a simtit iarasi rau, si i-a reaparut si infectia urinara, care i-a afectat si un rinichi timp de 3 ani, asa incat a trebuit sa o tin sub antibiotice tot acest timp.  Am trecut prin momente foarte dificile si sufeream vazand-o in aceste conditii. In acest timp a inceput sa manifeste simptomele de autism : daca cineva o chema, ea nu raspundea, intorcea obiectele pe toate fetele, mergea pe varfuri, fixa un punct in gol. Ma simteam neputincioasa si incepusem sa-mi pierd speranta ca fetita mea va mai putea vorbi si comporta ca un copil normal.  Apoi, din fericire, datorita unei prietene am aflat despre tratamentele cu biomedicul ( DAN!) si despre acest site.

Giulia avea 5 ani si 7 luni, era practic o fetita ce nu vorbea si cu slabe capacitati cognitive. Am dus-o la biomedic si am inceput cu dieta, (fara gluten, cazeina, soia, etc)       si cu terapia biomedica. Am observat diferente importante de cand am inceput sa-i facem chelarea : a manifestat mari regresii, nervozism, dar a inceput sa spuna primele cuvinte, si incepuse sa se amelioreze si sub aspect cognitiv. Incepuse sa spuna cateva cuvinte si putea sa spuna si : “Noapte buna mama !" sau "Noapte buna tata!”   Dupa cateva luni i-am intrerupt chelarea intrucat amalizele erau bune si am inceput sa-i dam OSR.( este un nou antioxidant)  Si pe langa alte suplimente alimentare a inceput sa faca si terapia cranio-sacrale si logopedia.   

Din aceasta vara Giulia formuleaza propozitii ca : “mama, vreau sa manac” sau “ vreau sa ma-mi pun pijamaua”. Reuseste sa cante cateva cantecele pentru copii, repetand corect refrenul. Chiar daca mai are inca anumite stereotipuri, la nivel cognitiv s-a ameliorat foarte mult, la fel si la nivel manual.                               

        Acum, nu numai ca reuseste sa scrie, dar acum cateva zile  a desenat si primul sau desen, iata-l aici.


    

L-am anexat, ca sa puteti vedea progresesle unei fetite care       inainte nu era nici macar capabila macar sa tina creionul  in mana. Bine-nteles, fiica mea mai are inca cale lunga  de facut ca sa poate ajunge din urma copiii de varsta ei, dar eu sunt increzatoare pentru ca imbunatatirile SUNT.

Vreau sa va multumesc tuturor celor de la acest site, in mod special administratorilor. Fara voi  fiica mea nu ar fi putut sa-mi faca toate aceste mici – mari cadouri.     

             Tania , mama Giuliei

      Traducere de : Mihaela H.

 

 

                                                               

.
.

duminică, 24 februarie 2013

Studiu italian Autism




 Articol  preluat de pe :
http://www.emergenzautismo.org/content/view/981/48/

 (n.td: captaze = grup de enzime ce joaca un rol primordial in procesul de autodistrugere programata al celulelor, numit : apoptoza)

Noul studiu italian asupra captazelor si Autismului

Dario Siniscalco • Anna Sapone • Catia Giordano • Alessandra Cirillo • Vito de Novellis • Laura de Magistris • Francesco Rossi • Alessio Fasano • Sabatino Maione • Nicola Antonucci
                                   
                                                                    
                                      
Suntem bucurosi sa va dam stirea despre publicarea in revista stiintifica “Journal of Autism and Developmental Disorders” al primului studiu apartinand unui grup de cercetatori italieni, constituit de Dr. Dario Siniscalco,  la Dr. Anna Sapone si Dr  Nicola Antonucci cu supervizarea Prof. Alessio Fasano de la'Universitatea din Baltimora,  prof. De Magistris si  prof. Maione de la Universitatea din Napoli. Cedam cuvantul  Dr Antonucci pentru prezentarea studiului si a noilor proiecte de cercetare a acestei echipe, nu inainte de a transmite multumirile noastre catre “Autism Research Institute” ( ARI) si domnului Dr. Steve Edelson care au crezut in acesti cercetatori si i-au finantat.  EmergenzaAutismo este mandra de a-si fi adus aportul la acest studiu, prezentand la ARI acest proiect si sustinandu-l cu toate fortele sale: suntem convinsi ca in campul Autismului este necesar acest tip de cercetare, pentru stabilirea unei metode de diagnostic si tratament pentru  copiii nostri.   
(...........)

Prezentarea studiului

Dragii nostri, impartasim cu voi  imensa bucurie prilejuita de publicarea primului nostru studiu in revista medicala internationala  Journal of Autism and Developmental Disorders”.  Este primul pas realizat ca urmare a unui studiu de cercetare iar in   urmatoarele luni  se vor concretiza si alte studii prin aparitia lor in alte publicatii stiintifice. Este cam un an si ceva de cand s-a constituit acest Grup de Cercetare Clinica pentru Autism, datorita experientei de cercetare si de laborator al Dr. Dario Siniscalco- Cercetator Chimico Farmacolog,  experientei clinice a Dr. Anna Sapone – Cercetatoare Gastroenterologica, si experientei mele ca Psihiatru dedicat  tratamentele biomedicale pentru Autism (DAN!)   

O impulsionare initiala determinanta ne-a fost data cu un an urma de contributia financiara a “Autism Research Institute”  din San Diego care ne-a finantat proiectul si a crezut in noi si in ideile noastre cat si de influenta pozitiva pe care a exercitat-o  Emergenzautismo asupra celor de la ARI !

 Foarte importanta a fost si este contributia lui Enzo Abate, presedinte al  La Forza del Silenzio,  pe planul logisticii si a gestionarii birocratice a fondurilor. La fel cum, nu mai putin importante sunt supervizarea si suportul academic al profesorului  Alessio Fasano de la Universitatea din Baltimora si a prof.esoarei De Magistris de la Universitatea din Napoli si nu in ultimul rand munca tinerilor cercetatori care lucreaza in acest grup, numeros si puternic.

Dorinta ce ne pasioneaza este aceea de face o cercetare independenta si de inalta calitate stiintifica, care sa nu urmeze interesele caselor farmaceutice, si care sa fie finalizata cu metode de diagnosticare clinica si tratamente a copiilor nostri, fara teama de a putea dezvalui ca la baza Autismului poate fi o encefalopatie de natura inflamatorie, metabolica sau toxicologica.

Acest prim studiu al nostru adauga intr-adevar ceva nou si original la publicatiile recente asupra problematicii inflamatorii la Autism. Rezultatele acestor studii sugereaza ca, captazele, semnificativ in exces, in copiii cu Autism, pot fi cinsiderate ca “markers” de inflamtii sau oricum de alteratii a raspunsului imunitar. Captazele  deci, impreuna cu alti markers de inflamatii, deja evidentiati in cazul Autismului ( neopterine, isoprostani, permeabilitate intestinala, etc) intaresc ipoteza de o cauza organica inflamatorie si se contrapun ipotezei pe care inca multi o mai sustin, aceea a unei baze genetice a Autismului. In ce ne priveste, experienta noastra clinica, de ani de zile de-acum, ne demonstreaza ca tratarea inflamatiilor la copiii cu Autism, fie ea intestinala sau sistemica sau cerebrala, amelioreaza in marea majoritate a cauzelor chiar si aspectele cognitive si comportamentale a copiilor.
Noi filoane de cercetare, deja incepute de grupul nostru vizeaza urmatoarele cai : inflamatia intestinala si alteratiile microbiotice in cazul Autismului, intoxicatia ci metalele grele, activitatea GcMAF (n.td: este o proteina ce ajuta la reconstruirea sistemului.imunitar) asupra sistemului imunitar al copiilor autistici.

Cel mai mare obstacol este reprezentat, evident, de resursele economice pentru cercetare, intrucat nu avem in spate casele farmaceutice care sa ne piloteze studiile, ci doar suportul ARI care speram sa se reinoiasca, bunavointa catorva asociatii ca : Cancellautismo , carora le multumim calduros si catorva persoane private .
Multumim si celor de la Emergenzautismo , ca ne dau posibilitatea de a lansa acest apel pentru cei ce vor sa sustina acest Grup de Cercetatori, constituit din tineri ce isi ocupa cu pasiune timpul in aceste studii de cercetare


  Traducere de : Mihaela H.






sâmbătă, 23 februarie 2013

Marturii autism, Matteo


                                   
     Articol preluat de pe site-ul   http://www.emergenzautismo.org/content/view/855/35/



                                                                


      


 MATTEO , 4 ani                  


In PREZENT  : “ Nu mama, nu ma gadila, vreau numai pupici” si intinde boticul sau frumos pentru a primi un sarut. Azi, Matteo Karol are 3 ani si cinci luni si este un copil senin, atent, afectuos ,vesel,dragalasenia lui cucereste pe toata lumea. Vocea sa... ne-am temut ca nu o vom mai auzi niciodata; eram stresati ca ii vom auzi doar tipetele, ne-am rugat si sperat si plans atat de mult ca sa reuseasca macar sa ne faca sa intelegem ca ne iubeste. Acum  Matteo ne spune in fiecare seara ca ne iubeste, “te iubesc mama” si apoi la culcare, alaturi de noi in pat, el care pana anul trecut nu voia sa stea cu tatal si cu mama lui .

In TRECUT :  un an si jumatate in urma ... era 1 iunie 2009....si nu vom uita niciodata acea zi , pentru ca nu poti uita ziua cand lumea se prabuseste peste tine : “ Doamna, fiul dvs. are dereglare de tip autistic, dar nu va fie teama, este lejera, poate va reusi  sa se recupereze”, dar cum anume s-ar fi recuperat, ce ar fi trebuit sa facem ca sa-l ajutam, nimeni nu ne spunea. Diagnosticul ne-a sfasiat inimile: Tulburare Pervaziva de Dezvoltare- cutremuratoare trezire din vise a doi parinti, condamnare definitiva a unui omulet. Intuisem ca ceva nu era in ordine cu ingerasul nostru blond dar cu totii minimalizau : pediatru, neuropsihiatru de la circa sanitara, la care l-am dus pentru vizita prima data, rudele, etc. La 22 de luni nu vorbea, doar din cand in cand cate o vorba, spusa doar o data si niciodata repetata; nu imita, nu raspundea la nici o solicitare, nu indica , nu “cerea” nimic, nu saluta si parea ca nu-l interseaza nimic si nu avea nici un fel de emotie cand ne vedea ca plecam sau venim. Niciodata nu incerca sa se joace cu noi, nu ne cerea nimic. In schimb, multe autostimulatii vizive : isi fixa un punct de referinta si : start, incepea interminabile curse in jurul obiectului, continund sa fixeze punctul din lateral, fara posibilitatea de a-l putea distrage, fara alternative la acea cursa fara sens,   fara motiv.
In compensarea acestei imagini, gandul ma ducea la momentul cel mai fericit : nasterea lui Matteo, la termen, dupa 3 luni petrecuti la pat din cauza contractiilor si o gramada de medicamente luate pentru a le opri, era frumos, bucuria noastra....dar mai tot timpul bolnav de la 4 luni, amigdale inflamate, timpanul inrosit, supus la numeroase tratamente antibiotice, pana si vaccinurile au fost amanate, si tot timpul cu probleme in a iesi cu scaunul, incat a facut si o hernie ombilicala, ( cate tipuri de lapte nu am incercat !) Dar era atat de dulce micutul nostru,afectuos, ii placea sa fie alintat, surazator, dar “pasiv”... lenes, ne spunea pediatru :” incercati sa nu-i mai dati apa, veti vedea ca va incepe sa vorbeasca” – cu 2 saptamani inainte de a fi diagnosticat.  Dar noi, parintii, din fericire ca eram incapatinati, nu ne-am lasat convinsi  Ce era de asteptat ? Cand este vorba de viata fiului tau nu se poate si nu trebuie sa astepti, si asa am ajuns sa consideram ca cine ne da astfel de sfaturi este un criminal.  Am plans mult, mai plangem si acum, dar cu lacrimi in ochi am inceput sa cautam pe internet, si imediat am inteles care era calea cea buna de urmat.
“ Iubito, am gasit un site care mi se pare de incredere, Emergenzautismo se numeste, da cu un singur A “ .. Opt zile mai tarziu dupa primul diagnostic, Matteo era deja la dieta, : nu gluten, cazeina, soia, drojdie, zahar, ...am inceput treptat, cateva saptamani i-am eliminat laptele ( ah! Cat ii mai placea laptele!)  apoi dieta stricta, riguroasa, fara erori si fara abateri. Pentru cateva zile Matteo incepu sa se “trezeasca” .. se intorcea cand il strigam, in sfarsit... si o facea imediat, fara sa trebuiasca sa repetam de 5,6,7 ori....nu mai ramanea fixat in fata publicitatilor, imi aducea o carte....saluta cu manuta...imita pe mama facand bezele in fata oglinzii... imita animalele, indica ceva daca ii ceream. ( eram in primele zile din august)  “ Matteo nu se arunca bluza pe jos, pune-o pe divan” Matteo se intorcea,  privea bluza, apoi mama, apoi lua bluza si o punea pe divan.... gesturi normale care nu ar trebui sa faca parintii sa planga, dar pe noi ne-a facut sa plangem de fericire. Si totul doar cu dieta. “ Iubito , daca am incepe si cu suplimentele alimentare?”  Pornim, cat mai departe, nu putem astepta inca 20 de zile sa-l ducem la doctor aproape de noi, plecam sa-l cautam in orasul sau.

Incredibil cum vitaminele si mineralele determina asemenea efecte.... incredibil cum o cantitate mica de injectii cu vit B12  il face atat de atent.. .incredibil cum Matteo incepu sa spuna primele cuvinte / este sfaritul lui ictombrie si Matteo face 27 de luni).....incredibil cum analizele spun ca Matteo este foarte intoxicat cu metale grele , de unde le-o fi luat?   “ Iubitule, eu de ani de zile am gura plina de amalgam cu mercur , o fi din cauza mea?” “ Iubito , iti aduci aminte cat de rau s-a simtit de fiecare data cand a fost vaccinat?  Iti amintesti dupa a treia serie de vaccinuri, au fost 2 saptamani de dereglari intestinale, voma, febra, il internasem in spital atat de mult slabise”  ..... 

Incredibil ca eliminand o parte din aceste metale cu ajutorul medicamentelor pentru chelare  Matteo reusi sa faca acesti pasi inainte, ... incredibil mai ales ca, cu toate ca milioane de parinti au constatat ameliorari, beneficii si chiar recuperari complete datorita acestor tratamente, sunt considerati in continuare : persoane cu iluzii, nebuni care orbiti de durere se lasa amagiti de sarlatani, care le promit lucruri imposibile.
Noua nu ne-a promis nimeni nimic, nimeni nu ne-a dat iluzii, nimeni nu ne-a zis ca Matteo se va vindeca. Nu suntem nebuni... suntem indurerati, socati, consternati, impietriti, dar in nici un caz prosti. Suntem in stare sa evaluam ( si credem, fara modestie, ca o putem face mai bine decat orice doctor)  progresele sau regresiile scumpului nostru fiu. Intr-un an si jumatate Matteo a avut atatea ameliorari incat noua neuropsihiatra de la circa sanitara, cu greu ii venea sa creada ca Matteo este acelasi copil ca cel descris in fisa medicala.... astfel de progrese incat si noi trebuia sa facem eforturi pentru a ne aminti ca trecuse doar un an de la acele teribile momente, cand auzeam doar urletele sale ca unic mod de comunicare. 

Puiul nostru azi vorbeste, cere ( chiar cu insistenta, stiind exact ceea ce vrea) se joaca cu noi, ne arata lucruri, a invatat singur sa numere pana la 20 si recunoaste numerele pana la 10 si cateva litere. Alte lucruri, multe, le-a invatat datorita logopedistului care, instruit de noi , il urmareste cu metoda ABA ( Applied Behaviour Analisys) , lucrand cu el  in fiecare dimineata la gradinita pe care o frecventeaza Matteo. Aceasta terapie, in mod straniu, chiar daca este considerata cea mai buna pentru acest tip de dereglari, este total in sarcina parintilor, constransi in a-si procura terapistii, la costuri putin zis prohibitive. La fel cum prohibitive sunt si cheltuielile cu suplimentele si dieta ( dat fiind ca nu este celiac, Matteo nu are dreptul la gratuitatea alimentelor specifice) Nici un ajutor, nici o sustinere din partea oficialitatilor medicale, doar 2 ore de psihomotricitate pe saptamana si deloc logoped!  (.....)

Dar lucrul cel mai important astazi este ca Matteo a “invatat sa invete”. De-acum este suficient sa-i explici lucrurile pentru a-l face sa invete, are o memorie extrem de buna si toate testele pe care i le-am facut au aratat un punctaj cognitiv superior celui normal la varsta sa. Calea de parcurs este inca lunga, nu ne facem iluzii ca Matteo s-a recuperat complet, nicidecum... dar este inca mic si timpul este in favoarea lui si cu ajutorul lui Dumnezeu, cu atatea nopti nedormite in care studiem, cu obstinenta medicilor care au crezut inaintea noastra ca era altceva dincolo de simptomele acestei boli de care sufereau si fii lor ( n.td : se face referire la medicii care au initiat aceste tratamente DAN!) , cu prezenta si munca persoanelor care, cu toate atacurile la care trebuie sa faca fata, continua sa dea o speranta celor care speranta nu mai au, si mai ales cu toata sarguinta si inteligenta vie al copilului nostru, suntem increzatori ca vom reusi sa facem inca multi, multi pasi inainte, atat de multi incat sa-i asigure un viitor senin, pe care noi parintii lui il visam dintotdeauna.

                      Luana si Tullio Gugole,
                       parintii lui Matteo     


          Traducere  de     Mihaela Horhota

Marturii, autism, dr. Amy Holmes


Articol preluat de pe site-ul




Fiul meu, regele metalelorde dr. Amy Holmes

Dr. Amy Holmes, medic si mama unui copil autistic, coautoare impreuna cu Dr. Stephanie Cave a cartii “ What Your Doc. May Not Tell You About Children’s Vaccinations” ( Ceea ce doctorul tau s-ar putea sa nu iti spuna despre vaccinarea copiilor) a studiat in profunzime teste si tratamente in cazurilor de intoxicare cu mercur la copiii autistici. A fost ( din pacate, din cauza unor grave probleme de sanatate s-a retras de cativa ani din sfera medicala) una dintre cele mai importante experte profesioniste in chelarea orala ( n.td : tratament pt. eliminarea metalelor grele din organism) la copiii ce aveau in mod evident mercur depozitat la nivelul creierului., facand parte si din grupul de medici ce au deschis un nou drum in tratarea detoxificarii de metale grele, administrand minerale si suplimente nutritive, in urma unor analize specifice. Impreuna cu echipa sa a tratat circa 800 de pacienti de intoxicarea cu metale grele. Fiul sau, autistic, nevorbind  pana la varsta de 4 ani, este acum complet vindecat si normal sub multe aspecte, dupa 2 ani de chelare. Iata in continuare povestea sa, tadusa dupa cartea “ Treating Autism. Parent stories of hope and success” – de dr. Bernard Rimland si Steve Edelson  

Dr. Amy Holmes si sotul sau Charlie sunt parintii lui Mike nascut in 1994; autismul fiului  a determinat-o pe Amy sa devina un medic DAN ! ( este protocolul propus in tratarea autismului de catre Autism Researche Institute  http://www.autism.com/index.asp )   si sa-si focalizeze eforturile im cercetarea rolului mercurului in cauzarea autismului. Familia traieste in Louisiana. Aceasta carte a fost scrisa in octombrie 2002.     

Pe vremuri eram un medic “foarte traditional”. Urmam ad literam cartile. Fusesem invatata ca “ daca nu este un medicament, nu functioneaza” si ca “parintii nu stiu absolut nimic” Si eu credeam . Dupa 15 ani de tratament pentru fertilitate, am avut primul si unicul meu copil, Mike. La nastere era un copil normal si linistit. La sase luni era un copil fericit. Avea chiar, capacitati foarte bune, daca nu exceptionale, de socializare. La un an spunea intre 20 si 25 de cuvinte si dezvoltarea sa era normala sub toate aspectele. Dar, in jurul a 15-16 luni, incepu sa “se duca” . Acest lucru se observa mai ales din faptul ca disparuse contacul viziv ( n.td: nu se mai uita la persoane) Privind fotografiile de la aceea vreme se poate vedea clar aceasta regresie. Se transforma dintr-un copil iubitor si sociabil in unul insensibil, confuz, neafectuos. Incepuse sa ne trateze, pe mine si pe sotul meu ca pe niste mobile, si isi petrecea timpul tinand in mana si fixand cu privirea doua foi. Charlie si cu mine ne-am dat seama ca se petrecuse ceva de curand dar nu ne dadeam seama ce anume. Incepu astfel drumul nostru in a gasi raspunsul, si cand in sfarsit l-am descoperit, am ramas blocati. Cand l-am dus la pediatru, acesta ne-a spus doar : baietii incep sa vorbeasca mai tarziu. Nu ne-a dat nici o explicatie pt. faptul ca Mike incepuse sa vorbeasca apoi se oprise. Apoi ne-am dus la un neuropsihiatru si acesta i-a pus diagnosticul  de autism “grav”- nu doar autism, ci unul extrem. El ne-a sugerat sa incercam o serie de tratamente ca : logopedia, ABA, si psicofarmaci, dar el insusi adauga, ca acestea nu vor fi de mare ajutor. Cum puteti sa va imaginati, acest lucru a fost foarte dificil sa-l acceptam : intai ni s-a spus ca este un caz grav de autism, apoi ca nu se prea putea face mare lucru pt. a-l vindeca. (Acum stiu ca, din pacate, situatia noastra nu era unica, multe familii fiind si acum in aceeasi situatie)

Am urmat totusi descurajantele sfaturi ale neuropsihiatrului si am incercat chiar si alte tratamente, ca : terapia jocului, Floor time, integrare auditiva, terapia ocupationala, si apoi tratamente biomedice/nutritionale ( fara gluten, cazeina , cu suplimente cu B6, magneziu, dimethyglicina (DMG). Am observat ceva ameliorari cu acestea din urma, dar Mike era in continuare autistic. 
Eram disperati- Mike avea 3 ani jumate (martie 1999) si inca nu vorbea. Auzisem de un medic foarte bun in Louisiana, dr. Stephanie Cave ; l-am dus pe Mike la control si ea i-a prescris diverse analize prevazute de protocolul DAN ! , inclusiv testul pt. metale grele din par. Surprinzator Mike avea nivele foarte mari de plumb in par. Atunci am inceput sa ne gandim ca Mike suferise o intoxicare cu plumb. Este important la acest punct sa subliniez ca mercurul in schimb nu a fost gasit; vom vorbi desprea aceasta mult mai detaliat mai tarziu. Incepuram atunci sa urmam protocolul pt. eliminarea plumbului. Aceasta insemna sa-i administram DMSA (Chemet)  pt. 2 saptamani si jumate. In scurt timp am notat o imbunatatire a atentiei receptive si o mai mare concentrare. Mike era mai “putin izolat” Am inteles ca era calea justa chiar daca inca nu stiam unde anume ne va purta aceasta.  In urmatoarele 4 luni nu am mai vazut nici o imbunatatire la Mike si normal ca voiam mai mult. Repetaram din nou ciclul de 2 sapt. 1/2  cu DSMA, apoi ii lasaram sa-i creasca parul. La analize, nivelul plumbului era mai mica dar totusi peste nivelele acceptabile. Un lucru interesant in schimb, nivelul mercurului era extrem de inalt, dar in acea perioada eram extrem de focalizati pe plumb. Cu toate ca Mike parea ca face progrese lente, era in continuare autistic. Imi dadeam seama ca lipsea ceva dar nu stiam ce anume. Revazui atunci toate rezultatele analizelor si incepui sa ma gandesc la nivelul ridicat al mercurului din par. Stiam ca mercurul era extrem de neurotoxic si stiam ca multe vaccinuri contin thimerosal. Am decis arunci sa calculez tot mercurul care i-a fost introdus lui Mike cu vaccinarile, fara sa mai iau in considerare ca ar mai fi putut exista si alte surse de contaminare (ca de ex, pestele) Am descoperit astfel ca Mike primise 212,5 mcg mercur ce depasea orice standard guvernativ privind expunerea la mercur la adulti.   

Pe atunci, nici eu, nici altii, nu stiam ce se intamplase de fapt. Din moment ce fusese expus la cantitati asa mari de mercur, de ce in primul test la firele de par nu se vedea nivelul mare de mercur? De ce la testele ulterioare, dupa tratamentul cu DMSA, iesea nivelul ridicat de mercur?  Nu cunoscui raspunsul la aceste intrebari decat dupa vre-un an. Stiam oricum care era pasul urmator : sa-i inlaturam mercurul din corp. Mike avea de-acum 4 ani ½ , nu vorbea, era expresiv, se autostimula neincetat si foarte rar interactiona cu ceilalti. Nivelul limbajului era inferior celui a unui copil de 2 ani si era inapoiat la nivel cognitiv si in abilitati motorii fine. Unicul lucru la nivel normal pt. varsta sa erau capacitatile motorii brute.Coeficientul de inteligenta era 58, punctaj ce indica o moderata retardare mentala. 
Cu ajutorul dr. Cave, continuaram protocolul DAN ! Urmaram tratamentul pt. curatirea intestinului, si pentru. ca era plin de Candida si Clostridium ii daduram si numeroase suplimente. Facuram apoi un test de provocare (n.td:este un test pt. metale) cu DMSA si astfel iesi la suprafata mercurul.  O analiza a fecalelor arata ca se elimina o mare cantitate de mercur si diverse alte metale. Descoperiram ca micutul nostru era “regele metalelor” . Hotararam atunci sa initiem un puternic program de chelare. Nu dupa mult timp, capacitatile cognitive si sociale ale lui Mike incepura sa se amelioreze in mod evident, in timp ce comportamentul sau autostimulatoriu diminua pana la disparitie. Cand Mike implini 5 ani si 7 luni l-am dus la o reevaluare la acelasi psiholog la care fusesem prima data, in numai 13 luni a recuperat 20 de luni de vorbire si 21 de luni –in sfera cognitiva. IQ –ul sau era acum de 80, crescuse cu 22 de puncte. Nu numai incepuse sa recupereze in dezvoltatrea sa, dar incet incet ajungea la nivelul copiilor de varsta sa . Cum va puteti imagina, eu si sotul meu eram extrem de entuziasmati.  In iulie 2001, la 6 ani si 8 luni Mike nu mai prezenta nici un simptom specific spectrului autistic. Limbajul sau receptiv, capacitaile cognitive si abilitatile motorii, fine si brute erau la nivelul varstei.
Ura!  Ura! Ura!  Ramane totusi cu 2 ani in urma la limbajul expresiv si in rare ocazii se mai autostimuleaza.  Acum Mike mai are inca un grav deficit de atentie. Nu are probleme in a urmari ceea ce-l intereseaza, dar daca este ceva ce nu-l intereseaza interlocutorul nu reuseste sa-i capteze atentia. Citeste la nivelul varstei sale si, credeti sau nu este dotat pentru matematica. Participa la scurte conversatii, cateodata se joaca cu alti copii si ii place sa mearga cu bicicleta si scooter-ul . Are inca probleme in a fi atent in clasa, si un profesor il sustine si il ajuta la citit si la limbaj. Este inca dificil pentru el sa se concentreze pe o tema. 

Initial , dr. Cave si cu mine credeam ca Mike fusese un caz singular ce avuse un asa de inalt nivel al mercurului in corp dar cam in aceeasi perioada, Sallie Bernard, Lyn Redwood si altii incepura sa discute in mod foarte convingator despre faptul ca mercurul reprezinta una din cauzele majore in declansarea autismului. Atunci am inteles ca de fapt Mike, era doar unul dintre acei multi, multi, multi copii autistici   
Din februarie 2000, am inceput sa lucrez cu dr.Cave, obiectivul nostru principal fiind era sa tratam copiii din spectrul autistic la  care analizele evidentiau o grava intoxicatie cu mercur. In principal urmam protocolul DAN!  Intai lucram pentru curatirea intestinului si ne intrebam ce suplimente nutritionale sunt necesare acestor pacienti. Apoi administram numai DMSA pana cand mercurul era elimina; apoi le dadeam din nou DMSA cu acid lipoic pentru a elimina mercurul din creier. Inregistram toate datele pentru a invata cat mai mult despre eficacitatea protocolului DAN!  Am constatat ca, copiii cei mai mici raspund mai bine la tratament si au rezultate multe mai bune decat copiii mai mari sau adultii. Cu alte cuvinte, cu cat mai devreme se inlatura mercurul din corp si creier, cu atat vor fi mai bune rezultatele.  De altfel, cei care la nastere erau normali si apoi au regresat in autism se recupereaza mult mai bine decat cei care nu erau normali la nastere.  In 2002 am condus un studiu care ajuta la intelegerea relatiei intre mercur si autism. Cu ajutorul dr. Bernard Rimland si Steve Edelson de la  “Autism Research Institute” reusii sa obtin primele mostre de par ( taiate de mame de la copiii lor pentru prima data) de la copii normali din toata tara. Asa am facut comparatia intre nivelele de mercur de la aceste mostre si nivelele intalnite in parul copiilor autistici. In opinia dr. Boyd Haley de la Univ. din Kentucky  acest lucru a furnizat o clara evidenta ca, copiii autistici nu reusesc sa elimine mercurul din corp. Un exemplu excelent ar putea fi fiul meu Mike, a carui prima analiza a parului nu releva prezenta mercurului. Din momentul in care a luat  DMSA, mercurul a inceput sa se elimine. Am mai observat ca foarte adesea, mamele copiilor autistici au numeroase amalgame in lucrarile dentare fata de mamele copiilor sanatosi si in plus li s-a mai si administrat des injectii RhoGAM ( administrate gravidelor cu Rh negativ) ce contin mercur.  Din fericire, dupa a doua editie, din 2002 a   Phisician's desk reference ( n.td.: publicatie anuala, in care se dau informatii despre medicamente si prescrierea lor, si este si sursa oficiala a FDA) , injectiile RhoGAM si toate celelalte Rho D imunoglobulina nu mai contin mercur.
Mike nu este singurul copil autistic care s-a recuperat. Am obtinut adesea rezultate chiar mai bune de ale sale cu alti pacienti. Cu cat este mai mic copilul cand se incep tratamentele cu atat mai bune vor fi rezultatele si sansele de vindecare.

    Traducere de Mihaela Horhota
 


Malabsorbtia intestinala si afectiunile psihice




 Articol preluat  de pe site-ul


http://www.emergenzautismo.org/content/view/977/48/

 Legatura dintre malabsorbtia intestinala si dereglarile mentale                                                                                      deAllen Darman traducere in ital. : Evita, sursa : Gruppo yahoo Enzimes and Autism
Dereglarile mentale si malabsorbtia, sunt sinonime, in sensul ca nu se poate suferi de una fara a o avea si pe cealalta. Sunt sinonime, nu are importanta care este “eticheta” diagnostica : depresie cronica, autism, hiperactivitate, atacuri de panica, anxiozitate, sindromul oboselii cronice, tulburari bipolare, tulburari de personalitate si multe alte patologii, sunt toate determinate in mod grav de malabsorbtia intestinala. Aceasta este principala cauza ce sta la baza tuturor dereglarilor mentale grave, fara exceptie.  Apropo de aceasta , cu tehnicele de analiza moderne aceasta relatie poate fi foarte usor demonstrata printr-o simpla masurare a cantitatii de substante nutriente ingerata comparata cu cantiatatea (acelorasi nutriente) eliminata in fecale. Din pacate, studii de acest tip, privind malabsorbtia de aminoacizi si minerale la persoanele afectate de dereglari psihice, care ar putea intr-adevar revolutiona cursul istoriei, nu vor putea niciodata sa se puna in practica, atata timp cat Big Pharma va controla medicina moderna.   
                                                                                                                 
Malabsorbtia
Urmarirea unei diete echilibrate si bogata in substante nutritive nu este suficienta pentru a mentine sau a recupera o stare de sanatate optima, daca digestia nu se face bine si  absorbtia nutrientilor este defectuoasa. Foarte putine persoane cu afectiuni psihice descopera ca au probleme cu absorbtia intestinala, si aceasta se intampla doar cand au probleme digestive foarte grave.  Important este de subliniat ca obezitatea nu exclude posibilitatea de a suferi de malabsorbtie; o persoana poate fi in acelasi timp supraponderala si totusi sa nu reusesasca sa absoarba corect proteinele   ( aminoacizii) si mineralele in mod adecvat.
Iata 5 reguli fundamentale pentru a corecta malabsorbtia ; toti factorii comuni in cazul malabsorbtiei, pot fi identificati in mod autonom de fiecare individ in parte.
1.      O data identificat, fiecare factor comun poate fi corectat.
2.      Autovindecarea malabsorbtiei acasa, este cu siguranta mult mai eficienta decat intr-un spital, fie prin metodele medicinei alopatice sau alternative. Aceasta deoarece un doctor nu va poate urmari 24 de ore pe zi, urmarindu-va cand faceti cumparaturile, cand gatiti, cand mancati sau cand mergeti la baie. Strategia cea mai buna, daca nu chiar unica valabila pentru tratarea propriilor probleme de malabsorbtie, este de a invata totul ce este de invatat pentru a deveni propriul medic .
3.      Cel mai bun mod de suplimentare a carentelor de substante nutritive  esentiale datorate malabsorbtiei este sa se administreze toate odata, intr-o singura forma lichida sau solida. Un stralucit pionier al nutritionismului, Adelle Davis, postula deja cu 40 de ani in urma ca “in caz necesitate, lucrul cel mai bun este de a lua toata gama de substante nutritive intr-o singura doza.”
4.      Unii profesionisti ai medicinei alternative se inseala cand recomanda sa faceti o serie de analize pentru a vedea nivelul substantelor nutritive esentiale, in loc sa prescrie direct asumarea unui supliment echilibrat care sa cuprinda toate substantele nutritive de baza.   

Factorii comuni in cazul malabsorbtiei ( 18 )                                                                  
Din fericire medicina alternativa a facut in ultimii ani pasi importanti pentru a identifica problemele cele mai comune datorate malabsorbtiei . Iata  o lista cu cei mai comuni factori ai malabsorbimentului ce pot cauza disfunctii la nivel fizic si mental.
1        Alergii alimentare nediagnosticate, si adesea sunt chiar multiple      
2        Candidoza ( infectie micotica)
3        Alte tipuri de disibioza intestinala, ca de ex. proliferarea bacteriilor.
4        Intestin permeabil (conditie adesea in legatura cu pct. 1,2,3)
5        Inflamatie intestinala (conditie adesea in legatura cu pct. 1,2,3)
6        Intestin ce manifesta o excesiva secretie de mucus (conditie adesea in legatura cu pct. 1,2,3)
7        Inadaptabilitatea florii intestinale “bune”, cunoscuta ca probiotice( conditie adesea in legatura cu pct. 1,2,3).
8        Insuficienta  aportului de prebiotici ( n.td :a nu se confunda cu probioticele)  din mancarea cruda sau din suplimente alimentare( conditie adesea in legatura cu pct. 1,2,3)
9        Insuficienta in producerea de enzime digestive (conditie adesea in legatura cu pct. 1,2,3)
10    Insuficienta in producerea sucurilor gastrice
11    Insuficienta in producerea bilei sau slaba circulatiei a acesteia, datorata      colecistului si/sau pietrelor la ficat
12    Insuficienta in masticare, fapt ce prejudiciaza o buna digestie si absorbtie a    nutrientilor.
13   Probabila insuficienta de glutamina in intestinul subtire ( aceasta substanta  avand o importanta esentiala pentru vilii intestinali,) unde are loc  85% din absorbtia totala de substante nutritive a organismului. O carenta a glutaminei poate duce la diminuare a vililor intestinali si in consecinta,si la diminuarea suprafetei capabile sa absoarba substantele nutritive .
14    O carenta de substante nutritive. Carenta de aproape toate substantele nutritive ( in parte sau in totalitate) poate influenta negativ digestia si absorbtia substantelor nutritive. Unele subst. sunt sunt mai importante in acest sens, de ex. Zincul, dar si altele. O digestie dificila duce la o inrautatire a functiei digestive, o carenta nutritionala duce la insasi cresterea carentei. Toate acestea sunt  consideratii pe care medicina moderna se obstineaza sa le ignore.
15    Insuficienta in aportul de lichide sau aportul acestora in momentele gresite Ingerarea  lichidelor trebuie sa se faca intre mesele principale, altfel va fi cauza diluarii sucurilor gastrice, ingreunand astfel digestia.
16    Combinatia gresita a produselor alimentare care va compromite o digestie corecta si va supraincarca enorm  tractul gastrointestinal.
17   Ingestia de prea multe grasimi saturate odata (de ex: chipsurile reprezinta o mare cantitate de astfel de grasimi saturate. Ingerarea unei portii abundente poate cauza diminuarea capacitatii de absorbtie timp de cateva zile)
18   Un stil de viata sedentar, fara macar o plimbare zilnica. ( omul este facut sa mearga, aceasta fiind o activitate importanta, daca nu chiar fundamentala pentru mentinerea unei corecte functii digestive)                                                    
Tratamentul corect pentru o carenta nutritinala de baza, ca rezultat al malabsorbtiei se desfasoara in urmatorii 6 pasi :
1.      Trecand in revista cei 18 factori comuni ai malabsorbtiei, determinand care  sunt aplicabili situatiei voastre. Aceasta evaluare poate sa ia ceva timp dar daca esti bine informat, va dura cateva saptamani.( cu exceptia alergiilor alimentare care sunt dificile de diagnosticat si de durata)
2.      Corectand intr-un mod sau altul fiecare factor comun pe care l-ati depistat. Orice factor , in orice persoana este tratabil .
3.      Ingerarea la micul dejun a unui complex de suplimente nutritive in formula specifica cazului vostru.
4.      Imgerarea , cel putin o data pe zi , a unui suc de fructe si legume proaspat, facut in casa.
5.      La mese, ingerarea a tot ceea ce poate ajuta la o buna digestie (enzime digestive) impreuna cu suplimentarea cu vit C si complexul B. Ar fi chiar indicat un supliment multivitaminic si multimineral ( deoarce substantele nutritive lucreaza in sinergie; daca o persoana are o carenta mutritionala de baza, va trebui sa consume o hrana completa, cu toate substantele nutritive esentiale)
6.      Multe persoane au o carenta specifica de anumite minerale necesare organismului, cum ar fi : calciu, magneziu, zinc si potasiu ( sodiul, chiar daca este fundamental, in marea majoritate a persoanelor, este in exces, cum se intampla adesea si cu  calciu). Unele din aceste carente de minerale principale trebuie sa fie tratate separat, pe langa ceea ce s-a spus la punctele de mai sus, pentru a se trata complet dereglarile datorate malabsorbtiei indelungate.   
In fine, este important sa amintim ca malabsorbtia nu trebuie vazuta ca o boala care acum e, acum nu mai e. Tractul intestinal a unei persoane poate absorbi substantele nutritive ingerate cu macarea cu o eficienta de 25% sau 50% sau 75% ca sa dam doar cateva exemple intamplatoare. Functia intestinala de absorbtie a subst. nutritive poate sa varieze de la zi la zi , de la saptamana la saptamana, de la o luna la alta. Intestinul este unul din organele cele mai dinamice al corpului nostru, in sensul ca este susceptibil de variatii ale propriei functionari atat in bine cat si in rau.    

Concluzii
Din toate lucrurile pe care o persoana ar trebui sa le stie, indiferent de boala de care sufera, cel mai important este cel referitor la malabsorbtia intestinala. Pe parcursul anilor am invatat ca boli ca : depresia cronica, hiperactivitatea, tulburari biploare nu sunt singurele boli derivate din malabsorbtia intestinala si care sunt tratate exclusiv cu medicamente, doar pentru profitul economic care deriva din consumul acestora.  Am mai invatat de asemenea ca marea majoritate a dereglarilor psihice serioase are la baza o serioasa si grava  problema de malabsorbtie, la fel ca si insomniile, multe daca nu chiar toate bolile degenerative (reumatism, artrita, guta, etc) si chiar imbatranirea. Dar lucru cel mai important este ca : fiecare factor al malabsorbtiei care impiedica corecta digestie si absorbtie este o cauza ce va provoca o dereglare psihica.   
.

                     Traducere de Mihaela Horhota